De la inceputul practicii mele de coaching in Romania si pana in prezent, am antrenat aproximativ 200 de oameni care ocupa pozitii de CEO si GM in organizatii locale si internationale. Ceea ce imi permite – cred eu! – sa am cateva observatii si ipoteze practice privitoare la comportamentul si atitudinea unei fiinte umane puse intr-o pozitie de maxima responsabilitate executiva, intr-o companie.
Una dintre cele mai amuzante este urmatoarea: jumatate din cei care imi trec pragul, cautand un tip de dezvoltare personala si profesionala potrivit cu nivelul lor de cunostinte, abilitati, cunoastere si experienta, intra greu. Nu, nu greu, le ia mult timp sa si ajunga. Imaginea pe care o am este ca intai intra Ego-ul. Care Ego nu prea incape pe usa salii de intalniri. Se blocheaza, se comprima, sufera si transpira. Cere recunoastere instantanee, mormaie satisfacut cand o primeste. Si, mai presus de toate, persista intr-o incruntare grava, intr-o solemnitate auto-impusa, indiferent de subiectul discutiei.
Ii stii. Oamenii care se cred – cum bine umbla vorba in poporul de ”gen Y” – ”miezul”. Sunt si vor fi intotdeauna in centrul atentiei, cu reflectorul pe ei. Oameni care isi parasesc cu greu o pozitie de supraresponsabilizare maximala, pozitie pe care o numesc ”postura Atlas”: in mintea lor, tin o buna bucata de lume pe proprii umeri.
In fata unor asemenea oameni, aleg sa ma fac mic. Nu de alta, dar altfel nu am mai avea loc, amandoi, in micul meu birou. Si cu cat ma fac mai mic, cu atat ei ma invita, absolut de fiecare data, sa ma fac mai mare. Ca ei. Ca d-aia au venit!
Destul despre acesti respectabili conducatori. Ce ne intereseaza astazi este sa ii luminam pret de cateva minute pe ceilalti vizitatori ai mei. Cei care intra si zambesc, dau binete firesc si care isi aleg, natural, un loc potrivit pentru ei. Formal, responsabilitatea de conducere executiva este relativ identica. Informal, asumarea acestei responsabilitati apare ca o arta relationala: oamenii astia isi stiu foarte bine limitele, puterea si influenta. Si nu abuzeaza de ele.
Adica sunt echilibrati. Cat de cat. Si ceea ce ii echilibreaza nu sunt acele calitati pe care am invatat sa le asociem cu totii cu un lider de succes. Nu viziunea, carisma sau postura dominanta sunt elementele care ii fac sa fie asa cum sunt. Ei bine, daca cumva vrei sa mergi pe drumul dezvoltarii in acest fel – si iti recomand din tot sufletul sa o faci! – textul acesta este pentru tine.
Cum? Uite-asa:
i. Daca conduci o echipa, mai multe echipe sau o companie intreaga, schimba centrul atentiei tale de la tine la toti ceilalti. Toti cei cu care te-ai inconjurat au nevoi, aspiratii si probleme. Fiind extreme de atent la acestea, iti promit ca si ale tale se rezolva.
ii. In momentele in care gresesti, recunoaste-ti greseala! Vorba aceea, toti suntem oameni si implicit toti facem greseli. Daca iti recunosti greselile deschis si onest, cei din jurul tau au sansa sa se conecteze cu tine la un nivel mai profund decat cel al Ego-ului. Iti arati umanitatea, asta e!
iii. Cauta ajutor, idei si practice mai bune. Primul pas in aceasta directive este problematic: sa recunosti ca ai nevoie de ajutor. Constant. Recunoasterea ajutorului este in sine un semn de caracter superior.
iv. Fii egal cu tine, indiferent de situatie. Adica autentic. Nu e nevoie sa iti schimbi comportamentul de fiecare data cand apare o situatie diferita. E nevoie doar sa il imbunatatesti, sa iti descoperi potentialul la maxim.
v. Castiga increderea tuturor. Lasa manipularile altora, toti oamenii au nevoie sa se increada in cineva. Sa dai si sa primesti increderea este baza oricarui act de conducere.
vi. Trateaza pe toata lumea cu respect. Disciplina respectului, chiar in conditii dificile, ii ridica pe oameni la inaltimea aspiratiilor lor. Nu conteaza ce pozitie, ce rol si ce educatie au. Chiar nu conteaza.
vii. Accepta propriile limite si slabiciuni. Ele nu sunt ceva ce te fragilizeaza sau care te pun in primejdie. Sunt doar prilejuri de a gasi abilitati si competente complementare in cei de langa tine.
viii. Foloseste puterea exemplului. Din nou, pentru a mia oara, nu folosi argumentul ierarhic, de autoritate superioara. Vremurile acelea au apus de mult. Arata exact ce spui. Aliniaza-te la alegerile tale si ceilalti se vor alinia si ei.
ix. Condu dinlauntru. Autodepasirea este azimutul unui lider constient. Din ce in ce mai bun, din ce in ce mai constient in drumul tau. Daca poti cultiva acest spatiu in interiorul tau, vei devein puternic cand te simti slab si curajos cand te simti speriat.
