Sub imperiul stresului

Există un citat care îmi place în mod special referitor la stres. În limba română sună așa:

“Muntele acela pe care îl cari pe umerii tăi, era doar nevoie să îl urci”.

Îmi place acest citat deoarece ne vorbește despre această încărcătură pe care o cărăm după noi – stresul acumulat.

Presiunea depozitată în corp uneori o simțim ca o presiune în piept. Alteori, o percepem ca o neliniște în picioare și foarte adesea ca încordarea umerilor și a spatelui. Acel bătut din picioare sub masă în timpul sedinței nu este altceva decât un mod în care încercăm să mai descarcăm din tensiunea captivă în corp. Din păcate, această tactică nu ne ajută foarte mult, căci agitația (precum datul din picioare) va propaga agitație și va consolida mesajul pe care creierul nostru deja îl percepe – și anume că există un pericol nedefinit. Este modul logic în care creierul interpretează informațiile primite din corp atunci când suntem sub imperiul stresului.

Trăim, nu gândim stresul

Semnalele pe care creierul le procesează ca fiind “indicatorii” stresului sunt strâns legate de funcțiile vitale și starea de coerență a întregului organism. Acești indicatori pot fi: ritm cardiac neregulat, respirație scurtă, nivel ridicat de tensiune la nivelul musculaturii, articulațiilor și nu numai.

Contrar ideilor pe care le avem despre “controlul infailibil al creierului”, este util să știm că 80% din informația care ajunge la creier și îl informează despre “cum ne simțim” urcă de sus în jos – dinspre corp și sistemul nervos către partea creierului care procesează informația. Corpul în vasta sa complexitate este un senzor foarte rafinat, iar creierul este un procesor pe masură.

Atunci când suntem sub imperiul stresului, nivelul de inflamație din corp crește. Atât timp cât aceasta este realitatea noastră interioară, creierul va face tot posibilul să obțină coerența între interior și exterior. Aceasta este o funcție de bază a inteligenței cenușii – să creeze o punte între lumea interioară și realitate; să ne ofere sens răspunzând la întrebarea “Ce inseamnă pentru mine ce experimentez?”.

Atunci când tensiunea și presiunea interioară este ridicată, creierul începe să scaneze lumea exterioară pentru un pericol nedefinit care ne pândește… căci altfel de ce am avea funcțiile vitale și starea sistemului nervos dereglate, nu?

Ce ne costă?

Anxietatea este realmente efortul consistent pe care creierul și toată ființa îl depune pentru a întelege și a se proteja de ceva nedefinit. Când această stare se instaurează, mintea noastră intră pe programul “vigilenței excesive” și scanează în permanență, deseori sub radarul atenției conștiente, cauze exterioare pentru tumultul interior.

Ce putem observa atunci când suntem sub imperiul stresului? 

• Somn dereglat – creierul își continuă cautarea și în timpul nopții pentru că, nu-i așa, atât timp cât ceva nedefinit ne pândeste, nu prea ne putem relaxa. Fie că adormim greu datorită unui fel de zumzet interior produs de “o mie de gânduri și niciunul clar”, fie că ne trezim subit în timpul nopții și ne este greu să mai adormim la loc sau fie că ne trezim dimineața cu o stare de oboseală care este prezentă grație somnului agitat, nivelul de stres și calitatea somnului sunt direct corelate.
• Gânduri repetitive – “Scenarita” este tendința noastră de a ne gândi, a prevesti și anticipa alte lucruri care ar putea să meargă prost. Nu pare tocmai logic și constructiv ca atunci când deja suntem stresați să mai adăugăm presiune suplimentară sub forma imaginației bogate însă, din păcate, pentru o minte supusă stresului, viitorul deseori nu sună bine și atunci pe bună dreptate depunem un efort suplimentar pentru a fi “pregătiți”.
• Dificultatea de a rămâne concentrat – vă rog să vă gandiți la cum functionează calculatorul vostru atunci când aveți 15-20 de ferestre și programe deschise… Cam așa se întâmplă și pentru noi atunci când mintea noastră este inundată de gânduri și preocupări. Cel mai des, această realitate interioară este însoțită de o senzație de “minte în ceață”, o încetinire a vitezei de a procesa informația (ne e greu să urmărim conversații, ne este greu să ascultăm până la capăt) – pentru că nu avem suficient spațiu liber. Din păcate pentru noi și pentru relațiile noastre, deseori când resimțim acest raport neechilibrat între ce resurse și spatiu interior avem și cât de încărcați ne simțim, mai apare un fenomen: lipsa răbdării, iritabilitate și chiar și un soi de ostilitate. Când deja tu ai o gramadă pe cap, orice nouă cerința poate fi internalizată ca o presiune…. chiar și atunci când poate cerința vine de la soț, soție, copii, prieteni…
• Dificultatea de a te simți prezent în corpul tau – atunci când atenția noastră interioară este absorbită de procesarea multelor gânduri prezente în mintea noastră, realmente putem pierde contactul direct cu realitatea întrupată. Începem să ne simțim și să trăim ca și când suntem pe “pilot automat” – o stare de autoconservare în care intrăm atunci când trăim dintr-un task în altul. Muncim, nu simțim.  

Cercul vicios și sănătatea noastră

Din păcate, sub presiunea interioară a stresului acumulat, resimțim că avem din ce în ce mai puține resurse interioare să trăim cu adevarat în prezent – ne este mai greu să ne adunăm, ne este mai greu să ascultăm pe cineva, ne este mai greu să fim răbdatori atunci când ceva nu ne iese sau atunci când o situație sau o persoană cere de la noi tact.

Și pentru că noi de altfel știm că suntem capabili să ne mobilizăm atenția și să ne ținem în frău tensiunea și frustrarea interioară, facem tot ce putem să nu lasăm stresul să ne contamineze viața. Iar asta, din păcate, în timp înseamnă și multă oboseală. Ne luptăm cot la cot cu propria stare de agitație, presiune interioară și facem asta aplicând și mai multă presiune – de data asta presiunea vine de la propriile noastre așteptări.

O dată instalată oboseala, corpul începe să metabolizeze stresul – dureri de cap, imunitate scazuta și răceli mai frecvente, probleme digestive… Asta nu mai este de mult o noutate! Cercetările în domeniul medical deja corelează declanșarea sau agravarea multor boli cu prezența unui nivel ridicat de stres.

Ce este de făcut?

Este important să ne oprim.

Dacă și acest articol l-ai citit pe repede înainte, află că acest ritm de viață îți influentează direct ritmul cardiac și respirația. Asa că oprește-ți mintea în loc și respiră conștient.

Dacă în mintea ta îți spui că nu ai timp, este important să te oprești. Dacă îți vei spune asta des, vei ajunge să îți consolidezi senzația de anxietate care pândeste în umbră și care se hrăneste din “nu am suficient timp pentru tot…ce o sa mă fac…”. Oferă-ți o clipă de răgaz și poate o afirmație care să te sprijine. “Acum imi iau timp să citesc și îmi dau voie să încetinesc ritmul interior”. Practică observarea – ce se schimba pentru tine atunci când decizi conștient să fii cu atenția aici și acum?

Și poate la momentul acesta apare cinismul “Sună bine, dar e doar teorie…”. Află, te rog, că și mecanismul acesta este informat tot de imperiul stresului – pe de o parte este informat de starea de nerăbdare care ne cere să sărim în permanență dintr-o activitate în alta și, pe de altă parte, poate este informat de oboseala instalată pe fundal. Deseori articolele care sunt menite să ne ajute, le resimțim că ne încarcă, căci pare că ne mai dau înca ceva la care să ne gândim… “minunat, acum trebuie să am în vedere și asta… parcă nu fac deja destule”. Și poate tu, dragă cititorule, nu gândești asta chiar în momentul acesta… dar poate recunoști rezonanța cuvintelor.

Așă că te invit să te oprești. Să respiri până în adâncul ființei tale și să expiri lung, blând și cald.

Soluția la stres nu vine gândindu-ne sau citind despre asta. Doar motivația interioară de a avea grijă de noi vine o dată cu conștientizarea realității efectelor pe care stresul și anxietatea le au asupra noastră.

Nu, soluția la stres vine o dată ce cunoaștem și folosim niște practici adecvate precum respirația conștientă, meditația, eliberarea somato-emoțională. Asta ne ajută cu adevarăt! Și apoi o dată ce știm și practicăm câteva moduri concrete de a ne elibera de presiunea interioară a stresului, mai este nevoie să simțim conexiunea stabilă și consistentă cu resursele noastre interioare – spațiul prezenței.

Pe tine ce te sustine să fii prezent la tine și la viața ta? Pe tine ce te ajută să te poți bucura cu adevărat de viață? Stresul până la urma este rezultatul unei ecuații simple = ENERGIE VITALĂ – EFORT…. Așă că e nevoie să începi să știi ce îți oferă energie și cum să îți poți reface rezervele interioare de vitalitate.

„Anxietatea s-a născut odată cu omenirea. Și din moment ce nu o vom putea stăpâni niciodată, va trebui să învățăm să trăim cu ea, așa cum am învățat să trăim cu furtuni. ” ”

Paulo Coelho

Vrei să înveți cu adevărat cum să-ți gestionezi stresul? Vrei să găsesti într-un cadru dedicat care este sursa energiei tale vitale să te încarci cu vitalitate? Înscrie-te la evenimentul pe care Oana Tănase îl va susține pe 23 noiembrie, de la ora 16:00, alături de Oana Trucă. Află mai multe detalii aici: https://coaching.ro/evenimente/eveniment-managementul-stresului/