SIMPTOME – SITUAȚIE
Într-o seară, la raionul de cărți dintr-un hypermarket cunoscut îmi plimbam privirea pe rafturile pline. Pentru mine, orice locșor cu cărți este o bucată de rai. În spatele meu un cuplu. Ea îi spune lui „Stai dragă să mă uit și eu pe aici…”. El îi replică: „Hai fato, lasă prostiile, n-ai mai citit tu o carte din liceu!”.
Am întâlnit până acum nenumărați oameni în funcții de conducere înalte care au învățat management, marketing, HR ș.a.m.d. din mers, furând meseria de la cei dinaintea lor, de la cei seniori sau din articole de pe internet citite când și când printre întâlniri.
Apoi, la cele mai multe dintre cursurile și workshopurile pe care le-am ținut în ultimii ani (mai puțin în cazul coachingului), știe toată lumea cum vin participanții: uneori ca la o zi de relaxare (la care „așteptările” lor sunt să fie „relaxant și amuzant”) – trainerul ca entertainer. Alteori ca la un chin de o zi-două de unde trebuie să plece cu idei noi, planuri de acțiune, cunoștințe de implementat.
În cele mai bune cazuri, cu toate că vede cele de mai sus, trainerul chinuie o mină de om pus pe treabă, glumeț și chiar incisiv pe alocuri – dar tot fără rezultat în învățarea sustenabilă a participanților.
SURSA PROBLEMEI
Într-un mod cvasi-unanim, educația în România este confundată cu școala.
Cea mai mare greșeală a profesorilor este că ne depărtează de nevoia autentică de a ne dezvolta și odată cu terminarea celor 16 ani de „școală”, aruncăm definitiv la o parte orice sursă de educare profesională.
„Ownershipul” educației – care ne-a aparținut celor mai mulți dintre noi doar prin clasele primare – a dispărut odată cu inabilitatea școlii de a ne transmite „de ce”-ul educației: de ce-ul orelor de română, mate, latină, religie, fizică, statistică, management, marketing, etc.
SOLUȚIE
Un coach bun va fi sincer și transparent încă de la început în procesul de co-creare a educației pentru client. Însăși prima întrebare din coaching pune accentul pe nevoia de învățare autentică: “Ce vrei?”
Iar un facilitator de workshop (în locul unui trainer) nu se va preface că oamenii prezenți sunt chiar interesați ci va genera interes real umblând la nevoia emergentă și naturală a unui grup de a învăța.
Cel mai bine, însă, „re-împroprietărirea” cu dezvoltarea profesională proprie se poate face rescriind complet funcția de HR/ learning și development în așa fel încât să creeze constant nevoia de performanță nu să satisfacă nevoia lipsă de învățare; atunci când un manager este stimulat să urmărească constant performanța, va descoperi și va cere singur educație, va scoate bani chiar din buzunarul propriu pentru educație fără să mai aștepte.
Oamenii cresc prin rezolvarea de probleme: iubim să rezolvăm probleme – dacă sunt ale altora. Ce ne lipsește este dramul de conștiință de sine și de disciplină și etică a performanței care să ne arate problema proprie.
SHIFT DE MINDSET
Shiftul necesar este acela de la o gândire închisă, pasivă, pe alocuri auto-victimizantă în legătură cu posibilitatea dezvoltării personale la una de tip activ din care să cerem resursele potrivite nouă, în ritmul nostru, cu rezultate dovedite (nu fandacsii neprobate), care să ne împingă pe calea performanței.
Coachingul evidence-based pe care îl profesăm la RoCoach are darul de a te întoarce la genul acesta de gândire.
IDEE ROCOACH
Seturile Management Essentials de la HBR ar trebui să fie lectura obligatorie de intrare în rândul managerilor din business. Ca și coach partener RoCoach, ofer adesea clienților mei resurse de dezvoltare profesională de acest gen în cadrul programelor individuale „Călătorie spre performanță”.
