Restructurare-Andrei_Alexandrescu

Restructurare economică în sens larg – pandemie și servicii suport

Capacitatea de predicție a rasei umane a atins, din nou, un minim istoric, dacă pot să-i zic așa. 

Covid-19 a apărut din neant și trebuie, din nou, să învățăm să gestionăm situația și să-l facem „prietenul nostru”. Pandemia este un fenomen extern companiilor și oamenilor, așadar nu avem un instrumentar minune pe care să îl aplicăm astfel încât să-i venim de furcă. 

Așteptăm apariția vaccinului și/sau dovezi concrete vis-a-vis de efectul real al acestuia (nu cel aparent, așa cum este prezentat în dezinformări mediatice – uitați-vă mereu la comorbidități). 

Dacă vaccinul antigripal apare anul acesta pentru tulpini de anul trecut, tot efortul prezent este concentrat găsirii unui vaccin pentru Covid-19 și vârful pandemiei va fi undeva în lunile iunie-iulie, cred că trebuie să fim pregătiți mintal pentru luna noiembrie 2020 (fac și eu o predicție) ca început de sfârșit pentru situația prezentă.

Efectele prelungirii sunt și vor fi, în parte, impredictibile și nu prea pozitive. Există posibilitatea să trecem an de an prin câteva luni de izolare dacă virusul revine și e de necombătut, așa că tabloul nostru „clinic” de posibilități se mărește. Dacă se materializează acest aspect va fi și mai interesant, pentru că aproape toți am uitat efectele crizei din 2008-2009 cu o viteză uimitoare și am mâncat homari, creveți și mușchiuleț de vită până a venit „guvidul”. 

Pe aceasta nu o vom uita așa repede și cred că o să crească inclusiv înclinația spre economisire. 

Am lăsat la urmă ce-i mai important – sănătatea mintală. Vizitele (online) la specialiști de sănătate mintală și suport au crescut (în unele țări numărul de clienți s-a mărit de 4 ori per specialist – alte culturi, altă deschidere și înțelegere pentru ce înseamnă psihicul uman).

Lipsa contactului direct perturbă nivelul dopaminei, iar depresia și anxietatea determinate sau adâncite de această criză ating niveluri alarmante. Trebuie să discutăm problemele pe care le avem și să gestionăm credințele autolimitative. După toată criza aceasta, dacă nu ne pune jos Covid-19 sau datoriile, sigur o va face creierul nostru care va funcționa pe cu totul alte planete. 

Acum cei din poziții de CEO, GM sau președinți (nu toți!) sunt nevoiți să ia decizii sensibile de unii singuri, din motive legate de dispersia sau pierderea echipelor de management și/sau pe motiv că deciziile implică persoanele din subordine în mod direct. Așadar, este etapa „lucrărilor” concrete, mai mult reactivă, unde consultanța juridică (șomaj, plăți, contracte etc.) și nevoia de creditare (linii de credit pentru asigurarea lichidității sau lucrărilor de investiții) bubuie. 

Ce rămân pe lângă:

  • „Managementul resemnării” (hai că am inventat o nouă expresie) – din cauza reactivității, panicii și lipsei de control, oamenii se acoperă cu un pled pe care scrie „Asta e, facem ce putem și vedem cum mergem înainte”. Nu își petrec suficient de mult timp pentru a identifica noi metode de lucru. Totodată, se încarcă emoțional extrem de mult, pentru că ori și-au pierdut interlocutorii, ori nu au încredere în nimeni momentan, așa că nu se descarcă suficient de angoasele prin care trec. Un fel de butoi cu pulbere (metaforic). Am auzit de nenumărate ori „n-am timp de așa ceva” când venea vorba de primirea de suport (consultanță, coaching, consiliere, nu contează denumirea) – Păi cum nu ai? Tocmai acum când ai cea mai mare nevoie?
  • Slaba utilizare a potențialului – și mă refer aici cu precădere la oameni. Văd mulți care „lucrează” de acasă (am pus ghilimele în mod special, desigur) și care nu își folosesc abilitățile să creeze ceva nou, cu ceea ce au la îndemână (și în cap) – nici pentru companie și nici în plan personal. E un moment oportun să se formeze noi echipe care să conceapă proiecte, care pot genera cash acum sau, mai ales, după criză. 
  • Prioritizare și managementul timpului.
  • Crearea de relații în vederea realizării unor inițiative private sau publice care să sprijine economia. 

Țin minte cum au apărut în timpul și după criza imobiliară servicii „anti-criză”, multe bazate pe prevenție, într-o cultură ca a noastră care nu face prevenție – sau dacă face, sigur ia cel mai puternic „medicament” de pe piață care nu face decât să-i slăbească imunitatea. Vedeți metafora? 

O să apară și acum soluții miraculoase, însă cred că poziția specialistului de servicii suport se va muta către „on-site”, adică „vino tu la noi și lucrează direct în proiect și vedem dacă reușești să aduci valoare!”. Dacă se întâmplă asta ar fi excelent, pentru că, tot cultura, ne înclină mai mult balanța pe vorbărie, decât pe livrabile propriu-zise. 

Mi-a venit în minte un exemplu dintr-o intervenție de coaching. Era să fie o investiție mare (+10 mil eur), proiect imobiliar, care nu putea să genereze apoi mai nimic, din cauza locației și ideii de business. Acest proiect „trebuia” făcut – dragostea era mare, termenii erau fixați deja, iar nimeni din echipă nu a avut curaj să se impună conducerii – parcă era o stare generală de resemnare și de „nimic altceva nu mai poate fi făcut sau zis”. Am făcut atunci o recadrare, iar conducerea a obținut o altă perspectivă – oamenii și-au dat seama că proiectul, de fapt, e un nonsens, și că dorința, de fapt, era de „a face ceva”, de a investi, fără un scop anume – căutau sens prin ceva, indiferent ce era. În exemplul acesta am lucrat eu, 30 ani, cu o persoană de 50+ ani. Ca să înțelegeți, nu aveam nici banii, nici relațiile, nici experiența de viață sau de familie a persoanei respective. Ce am avut a fost poziția mea – aceea de persoană din afara sistemului (eu nu eram îndrăgostit de proiectul lor, ci m-am păstrat pe cât se poate în afara lui) și poate curajul de a pune întrebări și de a confrunta niște idei sau credințe mai puțin raționale sau productive. Banii aceia sunt buni acum. 

Ce nu vrem în aceste momente este să uităm de comunicare și de puterea ei. 

Ne dorim să treceți ușor prin aceste momente și de aceea ne găsiți aici, oricând. Îți propunem să creăm împreună soluții. Începe aici: https://coaching.ro/coaching-de-criza/

Cu drag,

Andrei Alexandrescu 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll to Top